Implantul dentar reprezintă o modalitate eficientă de înlocuire a unuia sau mai multor dinți, iar tehnologiile adaptate la stilul de viață contemporan, ne permit să ne bucurăm de un zâmbet sănătos și de dinți noi cu aspect natural, perfect funcționali.  

Pe lângă toate aceste avantaje pe care le oferă, ca și în cazul altor intervenții, tratamentul cu implant dentar presupune și anumite riscuri sau efecte secundare atunci când nu este inserat corespunzător sau când pacienții se confruntă cu alte probleme medicale. Principalele riscuri la care sunt expuși pacienții, sunt mucozita sau periimplantita.

Periimplantita: ce este?

Periimplantita reprezintă o inflamație care afectează atât ţesuturile moi, cât și pe cele dure din jurul unui implant dentar și poate duce le pierderi osoase. Se manifestă prin sângerări locale și prin pierderea osului care susține implantul dentar, iar dacă nu este tratată corespunzător, aceasta poate cauza eliminarea implantului dentar. Pacienții care suferă de parodontită sunt expuși la un risc mai mare de pierdere a implantului și există o posibilitate crescută să sufere de periimplantită. 

Predispoziția crescută pentru dezvoltarea periimplantitei este posibilă chiar și în cazul în care pacientul a pierdut toți dinții. Absența completă a bazei dentare nu elimină riscul de apariție a acestei patologii.

Sursa Foto: Pinterest

Ce este mucozita?

Mucozita reprezintă o ulcerație infecțioasă a tractului oral și gastrointestinal, cauzată de anumite boli infecțioase, sistem imunitar deficitar sau de tratamentele împotriva cancerului. Mucozita orală este o afecțiune care poate cauza infecții și dureri, iar în cazurile cele mai grave, poate duce la malnutriție sau deshidratare. În cele mai multe cazuri, mucozita apare la pacienții care beneficiază de tratament oncologic, precum radioterapia sau chimioterapia. De cele mai multe ori, mucozita este un stadiu reversibil de periimplantită și presupune doar administrarea de tratament medicamentos, dacă este diagnosticată la timp.

Simptomele periimplantitei și mucozitei

Principalele simptomele ale mucozitei se manifestă printr-o inflamație ușoară a gingiei, fără pierdere de os. Printre cele mai frecvente semne de apariție a mucozitei se numără:

  • senzație de uscăciune;
  • sensibilitate accentuată la periaj;
  • dificultăți la mestecare și înghițire;
  • pete albicioase pe limbă și gingii;
  • inflamații, sângerări sau infecții;
  • alterarea stării generale.

În ceea ce privește periimplantita, simptomele sunt mai evidente:

  • roșeață și inflamarea gingiilor;
  • durere la atingerea implantului;
  • mobilitatea implantară, în cazuri mai severe;
  • scurgere purulentă sau sângerare în zona implantului;
  • creșterea temperaturii corpului de până la 38 de grade;
  • modificarea culorii mucoasei din jurul implanturilor;
  • prezența puroiului sau supurație;
  • pierderea progresivă a osului.

Este foarte important să se consulte medicul imediat ce se constată chiar și o inflamație superficială în zona implantului dentar, pentru a putea diminua șansele de pierdere a implantului, în cazul unei afecțiuni.

Diagnosticul periimplantitei

Diagnosticul se poate stabili în urma unei radiografiile, dar aceasta nu oferă întotdeauna indicii precise. Pentru persoanele care se confruntă cu unul sau mai multe dintre simptomele amintite sau în cazul în care medicul observă anumite indicii suspecte în timpul controlului de rutină, este indicată realizarea unei tomografii computerizate tridimensionale pentru a analiza nivelul de resorbție osoasă. De asemenea, se poate efectua o ortopantomograma (reprezentare panoramică a cavității orale) sau o examinare vizuală pentru a stabili adâncimea pungii parodontale, care poate avea până la 6 mm în caz de periimplantită. 

Evoluția bolii

Periimplantita este o boală care avansează progresiv și care nu se opreste din dezvoltare în urma unui tratament. Acest lucru este cauzat de densitatea vasculară redusă a țesuturilor care înconjoară implantul dentar. În cele mai multe cazuri, prejudiciile osoase provocate de periimplantită sunt însemnate și foarte dificil de reconstruit.

Mucozita peri-implantară

Gradul de succes a unui implant dentar este foarte mare, însă există și un mic procent în care există posibilitatea ca procedura să eșueze. Acest fapt este cauzat de apariția unei infecții bacteriene, numită mucozită. Mucozita periiImplantară reprezintă stadiul incipient al periimplantitei și poate fi definită ca o inflamație la nivelul gingiei, localizată în jurul implantul dentar. Această ulcerație afectează, în general, pacienții supuși terapiei anticancerigene, precum chimioterapie sau radioterapie. Dacă este descoperită din timp, această afecțiune poate să fie reversibilă și necesită doar tratament cu analgezice. Gradul de dezvoltare al mucozitei presupune cinci etape, pornind de la gradul 0, în care nu există modificări, până la gradul 4, în care pacientul prezintă durere, iar alimentația pe cale orală este imposibilă. 

Periimplantita cu pierdere osoasă

Dacă nu este tratată, mucozita poate evolua spre periimplantită. Periimplantita este o patologie care pătrunde în straturile adânci ale gingiilor. Această infecție se întinde pe suprafața țesutului gingival, dar poate să cuprindă și osul alveolar aflat în jurul implantului dentar și poate duce la resorbție osoasă. Dacă nu este tratată la timp, se poate ajunge chiar și la intervenție chirurgicală cu adiție osoasă. Uneori, intervențiile chirurgicale nu dau rezultate și, în cazul acesta, singura soluție este îndepărtarea implantului. Pacienții care suferă de pierderea implantului din cauza periimplantitei, vor fi supuși unei reconstrucții invazive dificile, cu o probabilitate redusă de funcționalitate pe termen lung.

Cauzele periimplantitei

Principalele cauze ale apariției periimplantitei sunt radioterapia și chimioterapia. În cazul pacienților care primesc un tratament anticancerigen, mucozita evoluează frecvent în periimplantită. Pe lângă acestea, periimplantita este favorizată și de alte cauze precum: 

  • Igienă orală deficitară;
  • Fumatul;
  • Absența unor controale de rutină la stomatolog (măcar o data pe an);
  • Lipsa gingiei keratinizate sau țesut moale și deficitar în zona de implantare;
  • Inserție inadecvată a implantului sau o protezare greșită a acestuia;
  • Utilizarea unui implant de slabă calitate sau a unor lucrări protetice care sunt incorect adaptate pe bonturi;
  • Afecțiuni medicale, precum diabet sau bolile cardiovasculare.

Factori de risc pentru periimplantita

Cel mai important factor de risc în cazul unui implant dentar este respingerea lui de către organism, din cauza unei infecții dezvoltate în jurul acestuia și care se întinde atât pe suprafața gingiei, cât și a osului. Această inflamație generează apariția periimplantitei, care apare, de cele mai multe ori, la scurt timp după inserarea implantului dentar. Printre factorii de risc fundamentali în cazul periimplantitei se numără:

  • Bacteriile care înconjoară implantul dentar;
  • Administrarea pe termen lung a medicamentelor împotriva inflamației;
  • Anumite boli precum bruxismul nocturn, boala parodontală preexistentă sau diabetul;
  • Integrarea deficitară a implantului din cauza aportului redus de sânge;
  • Realizarea în mod greșit a procedurii de inserare a implantului;
  • Folosirea unei aparaturi inadecvate sau utilizarea ei în mod forțat;
  • Respingerea esențială de către organism.

Metode eficiente de tratament pentru periimplantită

Periimplantita este, din păcate,  o afecțiune cu un grad scăzut de prevenție, din cauza simptomelor mai puțin pronunțate, de aceea este depistată, de cele mai multe ori, când boala se află deja în stadiu avansat și cu posibile complicații. Cele mai eficiente metode de prevenție sunt igiena corespunzătoare și controalele regulate. 

Tratamentul periimplantitei este dificil, iar reușita lui nu este întotdeauna garantată, de aceea este foarte important să se pună accentul pe aceste metode de prevenție. 

Cu toate că există tratamente moderne variate pentru periimplantită, există o posibilitate mare de recurență din cauza numărului mare de factori de risc. 

În stadiile inițiale ale dezvoltării periimplantitei, se vor administra antibiotice, clorhexidină, decontaminarea locală cu ajutorul laserului sau se va efectua debridare mecanică și un detartraj regulat pentru menținerea igienei orale. O altă metodă de tratament este debridarea chirurgicală, urmată de regenerarea osoasă ghidată, pentru restabilirea țesutului osos. 

Una dintre cele mai eficiente metode de tratament utilizate în cazul în care tratamentele nechirurgicale nu dau rezultate este cea a grefelor osoase. Este o modalitate de regenerare a osului ghidată care poate favoriza vindecarea infecției osoase. După realizarea în condiții optime a tratamentului, se poate recurge la inserarea unui implant nou sau a unui proteze dentare mobile.

O igienă adecvată, realizarea unor controale regulate și respectarea recomandărilor medicului sunt esențiale pentru a preveni apariția periimplantitei, pentru a reduce șansele de reversiune și pentru a maximiza gradul de reușită al tratamentelor. 

Reguli esențiale pentru întreținerea îndelungată a implantului dentar

Inserarea cu succes a unui implant dentar este condiționată și de stilul de viață adoptat de pacient. O igienă orală riguroasă contribuie la creșterea duratei de viață a implantului dentar, fără să fie necesară înlocuirea acestuia. Pe lângă controalele regulate (măcar o dată la 6 luni) și respectarea recomandărilor medicului stomatolog, este important ca pacienții să respecte câteva reguli esențiale pentru întreținerea implantului dentar:

  • Evitați lichidele foarte fierbinți, acest obicei poate cauza distrugerea prin ardere a celulelor de la suprafața osului care înconjoară implantul;
  • Evitați consumul de lichide fierbinți și alimente reci alternativ, deoarece pot să apară fisuri sau fracturii ale ceramicii; 
  • Consumați alimente moi, pasate sau lichide (supe, iaurturi, legume);
  • Renunțați la fumat cel puțin 3 săptămâni înainte și după intervenție pentru a evita anumite complicații;
  • Evitați folosirea periuțelor de dinți electrice vibrante, deoarece slăbesc fixarea bontului protetic al implantului;
  • Folosiți ață dentară și duș bucal după periaj;
  • Curățarea implantului după fiecare masă sau măcar o dată pe zi.

Durabilitatea unui implant dentar poate crește dacă sunt respectate toate aceste reguli, iar pacienții se pot bucura de funcționalitatea lui o perioadă îndelungată de timp. O inserare eficientă a implantului dentar este influențată pozitiv de detectarea timpurie a semnelor de mucozită și apoi a celor de periimplantită. Igienizarea corectă a implantului dentar previne apariția unor afecțiuni ulterioare.

    CONTACTEAZA-NE

    Am văzut mii de probleme și de danturi. Soluții există, însă primul pas e mereu la tine. Folosește formularul și explică-ne ce te supără.

    Revenim ASAP la tine.

    Ataseaza radiografii/analize