Așa cum poate deja știai, dinții au nume! De unii ai auzit, pentru că denumirea lor este una populară, în timp ce pe alții o să-i înveți acum. În plus, nu există doar nume pentru dinți, ci și o numerotare specifică, valabilă atât la adulți cât și la copii. 

Denumirea dinților este foarte importantă, în special, pentru medicii stomatologi. Cu ajutorul acestor denumiri specifice, medicul va identifica rapid problema și va cunoaște din start tratamentul care se impune pentru fiecare tip de dinte în parte. 

În plus, este un lucru foarte important ca și noi să cunoaștem denumirea dinților. Este mult mai simplu și avantajos să anunți că ai o problemă la canini, de exemplu, și să nu fie nevoie să iei toți dinții prin eliminare pentru a-i explica doctorului ce te deranjează. 

 

Cati dinti are un om? 

În mod normal, un adult are maxim 32 de dinți. Ei sunt împărțiți în 4 categorii, acestea, la rândul lor, fiind împărțite în patru cadrane: 2 pe emisfera superioară și 2 pe emisfera inferioară. Fiecărui dinte îi corespunde un anumit număr într-un anumit interval, în funcție de poziția pe care o au conform acestor delimitări, astfel: 

  • 11 – 18 
  • 21 – 28 
  • 31 – 38 
  • 41 – 48 

Tipurile și denumirea dinților

Denumirea dinților și măselelor este dată de formă, dar și de rolul pe care îl au. În stomatologie, numerotarea lor se stabilește conform poziției pe care o au în cavitatea bucală (în partea superioară și inferioară), dar și dacă ei încă fac parte din dentiția bebelușului / copilului sau cea a unui adult. 

Orice persoană ajunsă la maturitate, adică atunci când procesul de schimbare al danturii s-a încheiat, va avea maximum 32 de dinți, din care se disting 4 țipuri: 

Incisivii

Sunt în număr de 8 și se află situați în plan frontal, 4 câte 4, atât în partea superioară a cavității bucale, cât și în cea inferioară. 

Fiind plati și ascuțiți înspre exterior, cu o formă asemănătoare daltei, ajută la realizarea unei mușcături, în mod special, în cazul alimentelor care nu sunt introduse în gură cu lingura sau furculița, precum un măr sau morcov.

Caninii

În cavitatea bucală se află 4 canini dispuși simetric față de grupul de 4 incisivi, câte unul sus și jos, stânga și dreapta. Ei au o formă deosebită, ascuțită, rolul lor principal fiind acela de a ajuta la ruperea mâncării. De cele mai multe ori, conform studiilor, caninii nu cresc simultan, cei de jos, din partea inferioară, apărând mai repede, spre deosebire de alte perechi de dinți 

Premolarii

Comparativ cu incisivii și caninii, premolarii au dimensiuni mai mari. Sunt dispuși doi câte doi, în spatele caninilor și au o suprafață plată, care este folosită pentru sfărâmarea bucăților de mâncare. 

Molarii

În cavitatea bucală se afla nu mai puțin de 12 molari, 4 dintre aceștia fiind denumiți și „masele de minte”. Aceștia sunt ultimii dinți care apar, după vârsta de 17-20 ani. Cu ajutorul lor se micșorează bucățile de mâncare rezultate de la sfărâmarea premolarilor. În felul acesta, hrana poate fi mai ușor amestecată cu salivă și înghițită. Până în adolescență, în mod normal, ies 8 molari. După vârsta de 17-20 de ani încep să apară și „măselele de minte”, denumite și „al treilea molar”. Forma și funcția sunt la fel, singurele diferențe fiind date de poziționare și de faptul că perioada în care pot să erupă se va face la o vârstă înaintată, durând mai mult timp (există cazuri când nu erupe niciuna sau doar 1-3) 

 Măselele de minte sunt ultimii 4 dinți, ultimii molari care erup la sfârșitul adolescenței și începutul maturității (unul în fiecare colț al cavității bucale stânga-dreapta, sus-jos). Însă, dacă nu există suficient de mult loc pentru ca aceste masele să iasă, ele se blochează în gingie, fiind nevoie de extragerea lor chirurgicală. Atunci când apar dureri într-unul sau mai multe colțuri ale cavității bucale, în nici un caz NU trebuie amânat un control la un cabinet stomatologic.

Sisteme de numerotare a dintilor 

În prezent, sunt cunoscute mai multe sisteme de numerotare a dinților. Toate sunt valabile și niciunul nu este singurul adevărat. Drept urmare, medicii din diferite clinici pot folosi diferite metode de numerotare a dinților. 

Sistemul aritmetic (Haderup)

  • A fost dezvoltat de medicul dentist danez Viktor Haderup, în 1891.  Numerotarea dinților începe de la centru. Maxilarul este indicat prin semnele „+” sau ”-„. Semnul „+” desemnează maxilarul superior, iar semnul „-”, maxilarul inferior. 
  • Determinarea părții drepte sau stângi este, de asemenea, ușor de efectuat. Pe partea pe care se găsește „+” sau „-”, pe acea parte se află dintele. 
  • La dinții de lapte numerotarea se bazează pe același principiu, singura diferență fiind aceea că desemnarea va începe cu „0”. Pentru exemplificare, al doilea incisiv superior din stânga va fi desemnat „+02”, iar caninul inferior din dreapta ”-03 „. 
  • Sistemul universal (american)

Acest sistem de numerotare a dinților a fost propus pentru prima dată, în anul 1882, de către medicul dentist german Julius Parreidt. Până în prezent, această metodă de numerotare rămâne cea mai simplă. Fiecare dinte are un număr specific. Asociația Americană de Stomatologie (ADA) a aprobat acest sistem în 1975, devenind cel mai frecventat sistem de denumire utilizat de profesioniștii din clinicile stomatologice. Principalul avantaj al acestui sistem este că urmează un model secvențial de denumire a dinților și poate fi ușor de înțeles în localizarea dintelui în cauză. 

Numerotarea în sistemul ADA începe cu molarul de minte din dreapta sus.

  • Următorii dinți sunt numerotați în sensul acelor de ceasornic. Molarul de minte din dreapta jos are numărul 32. Pentru dinții de lapte există două notări – în litere latine de la A la T sau numere de la 1 la 20 cu litera d. 
  • În ciuda simplității aparențe a sistemului ADA, acesta are și dezavantaje. Unul dintre acestea este faptul că numerele nu se corelează cu nicio caracteristică anatomică, așa că trebuie memorate. Un alt dezavantaj al acestui sistem de denumire este că nu reușește să clasifice dinții supranumerari (extra). 

Sistemul Zsigmondy-Palmer (unghiular)

A fost implementat pentru prima dată în anul 1861 de către medicul maghiar Adolf Zsigmondy. Mult mai târziu, în anul 1970, Gordon Zsigmondy, un medic stomatolog din Ohio, a introdus un sistem similar, făcând astfel că, în Statele Unite ale Americii, să fie mai bine cunoscut că sistemul Zsigmondy Palmer. Pentru a desemna dinții permanenți, Zsigmondy a ales să folosească numere de la 1 la 8, scrise cu cifre arabe. Incisivul central – numărul 1, al treilea molar – 8. Deoarece copiii au 20 de dinți de lapte, câte 5 în fiecare cadran, aceștia sunt numerotați cu cifre romane de la I la V.  În sistemul Palmer, pentru a desemna dinții de lapte nu au fost folosite numere, ci litere latine de la A la E. 

Sistemul Federației Mondiale de Stomatologie (FDI World Dental Federation)

Sistemul FDI a fost propus în 1970 de Federația Mondială a Dentiștilor. Numerele dinților au fost păstrate ca în clasificarea Zsigmondy-Palmer, singura modificare fiind aceea că în locul elementelor grafice a fost introdusă o a doua cifră, care indică cadranul. 

Este sistemul folosit de majoritatea stomatologilor din lume, singura excepție de la această regulă fiind Statele Unite, unde propriul sistem ADA este în curs de dezvoltare. Sistemul FDI se remarcă prin modul simplu de numerotare, dar cu multiple avantaje. 

Dinții dintr-un cadran sunt numerotați de la 1 la 8, la rândul sau fiecărui cadran fiindu-i repartizat un număr. Cadranul din dreapta sus este numerotat cu 1, celelalte sunt numerotate în sensul acelor de ceasornic de la acesta. La dinții de lapte denumirea se distinge prin numerotarea cadranelor. Cadranul din dreapta sus este numerotat cu 5, restul se numără în sensul acelor de ceasornic. 

Dintre multiplele avantaje ale acestui sistem două se evidențiază în mod predilect: Modul foarte simplu de lucru,  nefiind necesară memorarea numărului dintelui în vederea identificării. Foarte ușor de pronunțat,  chiar și cu comunicarea orală. Medicul nu va trebui să rostească frază lungă pentru indicarea dintelui cum ar fi „al doilea molar inferior stânga permanent”. Va fi suficient să spună „trei șapte” și orice medic va înțelege la ce dinte se face referire. FDI recomandă rostirea cifrelor numărului în mod separat, adică „trei șapte”, nu „treizeci și șapte”. Se întâmplă, totuși, ca în practică medicii să ignoră de multe ori această recomandare. 

În momentul de față, nu există nicio metodă despre care să se considere că este singura corectă și obligatoriu de utilizat, toate sistemele de numerotare existente având, în mod cert, avantajele și dezavantajele lor. 

Structura dintelui

Coroana și rădăcina sunt cele două componente din care este format un dinte. Partea vizibilă a dintelui se numește coroană și este protejată de un strat subțire numit smalț, care este cel mai dur și cel mai intens mineralizat țesut din organism. Cu toate acestea, poate fi deteriorat de carii, în lipsa unei îngrijiri adecvate. 

Formă coroanei determină funcția dintelui. De exemplu, dinții frontali sunt tăioși și au formă de daltă, pentru tăiere, iar molarii au o suprafață plană, pentru mestecat. 

Culoarea coroanei dentare diferă de la o persoană la alta și este influențată atât de alimentație, cât și de modul în care este realizată igienă orală. Atunci când este sănătoasă, coroana dentară are culoarea alb, alb gălbui sau alb gri. În ultimii ani, tot mai mult persoane apelează la tratamentele de albire a dinților, cu o culoare uniformă. 

Rădăcina dintelui este formată din cement și dentină și se află sub nivelul gingiei, în cavitatea osoasă. Reprezintă „fundația dintelui”, astfel încât este posibil procesul masticației. Constituie cam două treimi din dinte și are rol de fixare a acestuia în os. 

Sub coroană dentară se află dentina, acea componentă a dintelui care protejează camera pulpară de șocurile fizice. Camera pulpară este acel spațiu protejat de 2 straturi protectoare în care se află pulpa dintelui, cunoscută și sub denumirea de „nervul dintelui”. Infectarea pulpei dentare duce la durerea resimțită în momentul în care caria dentară ajunge într-un stadiu avansat. 

Dentitia bebelusului si a copiilor

În copilărie, „dinții de lapte” au nevoie de o îngrijire minuțioasă, deoarece sănătatea lor poate să influențeze dezvoltarea și stabilitatea dentiției permanente. 

Copiii, în mod normal, au 20 de dinți care erup treptat, primii apărând la aproximativ 5 – 7 luni de la naștere.   

Apariția celor 20 de dinți se face în etape, ordinea putând să difere sau să aibă un timp variat de realizare, în funcție de metabolismul și organismul copilului. 

În jurul vârstei de 11-13 ani, ei încep să fie înlocuiți de către „dinții de adult”, cei pe care îi vor folosi permanent, toată viața. 

 

Citeste mai multe despre dintii de lapte. 

    CONTACTEAZA-NE

    Am văzut mii de probleme și de danturi. Soluții există, însă primul pas e mereu la tine. Folosește formularul și explică-ne ce te supără.

    Revenim ASAP la tine.

    Ataseaza radiografii/analize

    Call Now Button