Toți știm ce este saliva, unii îi mai spunem ”scuipat”, în termen popular, dar puțini cunoaștem modul în care saliva se formează. Ei bine, saliva este produsă de cele trei glande majore: parotida, glanda subliguală și glanda submandibulă 

Saliva are un rol important în mai toate procesele care au loc pe cale orală. Ajută la menținerea sănătății mucoaselor, are rol în procesul de masticație, facilitând intrarea hranei în organism. Se formează bolul alimentar, care se va duce către faringe, esofag și, la final, în stomac. 

Saliva are un rol esențial și la curățarea constantă a cavității bucale. 

Ce este sialoreea

Sialoreea sau hipersalivaţia este o afecțiune temporară care se manifestă prin producere unei cantități prea mari de salivă, datorată hipersecreției glandelor salivare de la nivelul cavitații bucale 

Este o afecțiune cu cauze multiple și poate fi temporară sau cronică și cu manifestare minimă sau severă. Poate fi prezentă atât la copii, cât și la adulți 

Tipuri de sialoree

Studiile de specialitate prezintă două tipuri principale de sialoree: 

– Sialoreea anterioară – atunci când salivarea se produce către partea din față, ieșind efectiv din gură, pe față și haine, cauzând probleme de igienă, sănătate a pielii, alimentație și socializare. 

– Sialoreea posterioară – în acest caz, saliva are un traiect către partea din spate a gâtului, ce se continuă cu traheea și căile respiratorii. Neputând să fie înghițită corespunzător, saliva va ajunge în calea respiratorie producându-se fenomenul de aspirație, cauzând mai departe iritația plămânilor și pneumonie. 

De foarte multe ori, pacienții prezintă  o combinație dintre aceste 2 tipuri. 

Simptome ale sialoreei

Cea mai ușoară formă de identificat este sialoreea anterioară, întrucât saliva e vizibilă într-o mare parte din timp, în special atunci când persoana afectată mănâncă, vorbește sau doarme. De cele mai multe ori, salivatul este mai intens în timpul nopții, rezultând udarea pernei și a lenjeriei de pat. 

În cazul sialoreei posterioare, aceasta poate fi mai greu de identificat, principale manifestări luate în considerare fiind: persoana se îneacă în mod constant, tușește și are dificultăți de respirație. 

Cand trebuie sa mergi la medic

Dacă simptomele regresează după câteva ore sau zile, starea nu este îngrijorătoare și nu este necesară o vizită la medic. În aceste situații, cauzele poate fi adesea de natură emoțională și nu sunt permanente. 

În schimb, dacă hipersalivația crește în intensitate sau persistă o perioada mai lungă de timp, se impune prezentarea la medic, pentru un consult, la fel cum trebuie făcut și dacă există probleme cu alimentația sau dacă prezentați dificultăți la înghițire.

Dacă hipersalivarea apare în timpul fazei de creștere a copilului, efectul se poate manifestă prin apariția dinților nealiniați. În acest caz, se impune vizita la medic imediat ce apar anomalii în poziția dinților. 

În cazul bolii Parkinson, pacienții prezintă foarte des o salivație crescută ca simptom însoțitor. Drept urmare, de îndată ce simptomele persistă sau sunt detectate semne tipice ale bolii Parkinson, trebuie mers urgent la medic. 

Cauze ale sialoreei

Salivarea abundentă este, de regulă, o problemă temporară și nu trebuie să ne alarmeze foarte tare. Însă, dacă problema persistă, iar cantitatea de salivă secretată este foarte mare, se impune prezența la medic. De cele mai multe ori, se recomandă vizitarea medicului stomatolog, dar se poate apela și la medicul generalist sau la medicul de familie. 

Principalii factorii care declanșează salivarea abundentă sunt următorii: 

  • diverse afecțiuni la nivelul gurii sau al faringelui 
  • afecțiuni ale tractului gastro-esofagian: amigdalita sau ulcerul duodenal 
  • probleme endocrinologice: hipotiroidismul și hipertiroidismul 
  • paralizii ale unor nervi cranieni 
  • ingerarea unor substanțe toxice 
  • protezele totale, după aplicare și până la acomodarea organismului cu ele 
  • erupțiile dentare, în cazul celor mici, care produc o inflamație a mucoasei 
  • diverse medicamente, cum ar fi anticonvulsivele și antipsihoticele 

De asemenea, un impact major asupra coordonării musculare îl au anumite boli. Acestea pot să reducă capacitatea de înghițire sau de menținere a salivei. Dintre acestea cele mai întâlnite sunt: scleroza multiplă, demența, scleroza laterală amiotrofică, accidentul vascular cerebral, sindromul Down, boala Parkinson, autismul etc. 

Trebuie menționat că hipersalivația este destul de des întâlnită în sarcină. Foarte multe femei se confruntă cu acest fenomen deranjant, însă nu foarte des. Apare, de regulă, în primul și în al treilea trimestru, când au loc fluctuații hormonale mai bruște. 

Din fericire, salivarea abundentă este un fenomen inofensiv pentru mamă și copil, din acest motiv nu trebuie privită ca fiind un pericol 

Metode de diagnostic

Medicul are posibilitatea să stabilească diagnosticul de sialoree, după o discuție amănunțită despre simptomele dumneavoastră. Apoi, medicul va examina interiorul cavitații bucale, pentru a căuta semne specifice: sângerări, edem, inflamație, miros neplăcut. Pentru găsirea unei cauze de fond, în unele situații se vor efectua diverse teste și examinări. 

În situația în care sunteți deja cu o boală cronică, cauza sialoreei va fi găsită mult mai ușor. Medicul va folosi un sistem de măsurare, o scală, pentru a determina gradul de severitate al sialoreei, în contextul bolii existente. 

Primii medici la care trebuie apelat pentru a diagnostica sialoreea sunt medicul de familie sau medicii din departamentul de urgențe. 

Tratament sialoree [hipersalivatie]

Schema de tratament depinde de cauza afecțiunii. Dacă pentru hipersalivatia temporară există și remedii naturiste pentru cea cronică este nevoie de tratament avansat, specific cauzei. 

Dacă medicul observă o carie dentară sau o infecție, remediul va consta într-un consult stomatologic. În acest caz, dentistul va oferi sfaturi cu privire la igiena orală corespunzătoare, cum ar fi periatul regulat și îndelungat al dinților. Astfel, se poate reduce iritația și inflamatia gingivală de la nivelul cavitații bucale, reducând producerea excesivă de salivă.

Medicație 

Una dintre cele mai recomandate substanțe este Glicoprolat, care blochează impulsurile nervoase de la nivelul glandelor salivare, astfel că ele vor secreta mai puțin. 

Trebuie știut că, administrarea acestui medicament include o lista de efecte secundare, cum ar fi: 

-       probleme la urinare 

-       constipație 

-       vedere neclară 

-       gură uscată 

-       Iritabilitate 

-       hiperactivitate 

Un alt medicament recomandat este Scopolamina (hioscina). Substanță este inclusă într-un plasture tegumentar, careva fi aplicat în spatele urechii și va bloca impulsul nervos de la nivelul glandelor salivare. 

Printre efectele secundare întâlnite, menționăm: 

     -    creșterea frecvenței cardiace 

-       probleme la urinare 

-       vedere neclară 

-       amețeli 

Dacă hipersalivaţia este constantă, altă varianta de tratament recomandată de medici este injecția cu toxina botulinică (Botox). 

Aceasta va fi injectată într-una din glandele salivare majore și va paraliza nervii și mușchii din zona, oprind producerea de salivă 

Însă, în acest caz, efectul va dispărea după câteva luni, deci, dacă simptomele persistă, veți fi nevoit să repetați injecția. 

• Ablația glandelor salivare 

Această este o procedură alternativă, percutanată. Cu toate că este considerată o intervenție chirurgicală, glandele salivare nu sunt îndepărtate. 

Ele vor fi injectate cu medicamente precum alcoolul, ce le va micșora și va reduce semnificativ salivația. Foarte important de precizat este că nu se efectuează incizii și nici nu se suturează la finalul procedurii. 

Întotdeauna, injecțiile vor fi controlate imagistic pentru a asigura locația potrivită și exactă. Rezultatul imediat constă în scăderea în dimensiuni a glandei salivare și, implicit, producția de salivă. 

Toate injecțiile se efectuează sub anestezie și este suficientă injectarea glandelor de pe o singură parte. Însă, dacă problema persistă, la următoarea intervenție se va lua în considerare injectarea glandelor salivare de pe partea opusă. 

  

Ca efect secundar, ablația va duce la o tumefiere a feței, dar nedureroasă. Poate dura câteva săptămâni după intervenție și va dispărea de la sine. 

Studiile de specialitate arată că, deși este considerată o procedură foarte sigură, există o complicație descoperită în 2% dintre pacienți. Prin injectarea de alcool la nivelul glandei, nervii din imediată vecinătate pot fi lezați, ceea ce va avea că rezultat slăbiciunea musculaturii faciale. 

Chirurgie 

În unele cazuri, în special la sialoreea severă, intervenția chirurgicală invazivă se impune pentru repoziționarea glandelor salivare sau îndepărtarea completă. 

Radioterapie 

În cazul în care operația nu este varianta optimă pentru pacient, se poate efectua tratamentul radiologic al glandelor salivare. În acest tratament, se instalează un grad de uscăciune a gurii, ceea ce va contrasta hipersalivatia

Call Now Button