Alveolita postextracțională: Tipuri, cauze, simptome și tratamente

Deseori, considerăm – dar, atenție, în mod greșit – că o extracție dentară este cheia eliminării disconfortului dentar. Cei mai mulți pacienți ajunși pe scaunul medicului stomatolog află că extracția, de fapt, nu poate soluționa întotdeauna problemele ce apar, aceștia resimțind, de fapt, în perioada postextracțională un disconfort major. Acest disconfort poate fi de fapt începutul afecțiunii numite alveolită post-extracțională, o complicație care poate necesita o nouă vizită la cabinetul stomatologic în vederea tratării.

Iată ce trebuie să știți despre această afecțiune, cum apare și ce pași sunt de urmat în vederea ameliorării.

Ce înseamnă alveolita postextracțională?

În termeni de specialitate, dar pe înțelesul tuturor, alveolita postextracțională este definită drept un proces inflamator care poate semnala o (posibilă) infecție și care debutează, în  general, în aproximativ 24-72 ore de la momentul extracției. Alveolita este, deci, o inflamatie a alveolei osoase rămase după extracția unui dinte. Trebuie să știți, totodată, că nu orice persoană dezvoltă această afecțiune, procesul fiind mai frecvent în cazul extractiei molarilor de minte, față de dinții obișnuiți.

Simptomele alveolitei postextracționale

Orice extracție vine implicit cu un disconfort care se va simți tot mai apăsător odată cu reducerea efectului anesteziei – acest lucru este perfect normal și, odată cu trecerea timpului, se vor ameliora. Însă, în cazul în care procesul de vindecare nu începe să-și facă simțită apariția, iar starea de sănătate vi se înrăutățește, puteți presupune ca exista mari sanse ca alveolita postextracționale sa se dezvolte.

 Printre cele mai frecvente simptome ale acesteia se regăsesc:

• Durere pulsatilă care crește în intensitate chiar și la câteva zile după extracție;
• Plăgile sunt vizibile la locul extracției și nu se simte prezența cheagului;
• Temperatura corporală urcă la 38℃;
•  Zona se inflamează, inclusiv obrazul;
• Apare o sensibilitate ridicată la nivelul gingiei și a dinților din jurul zonei afectate;
• Se instalează un gust și un miros neplăcut etc.

Alveolita postextracțională: tipuri

Alveolita postextracțională se împarte în două tipuri, în funcție de profilul pacienților și de modul de formare, respectiv în alveolită umedă și cea uscată.

Alveolita uscată

Alveolita uscată duce la apariția unei infecții la care disconfortul se va simți la un nivel ridicat, dat fiind lipsa cheagului de sânge, dar și a unei flore orale dezechilibrate, bogată în bacterii. 

Alveolita umedă

În cazul alveolitei umede, se produce însă apariția unui țesut sau a unui cheag infectat, procesul fiind des întâlnit la persoanele cu o imunitate scăzută sau în caz de mediu bacterian sporit. De această dată, simptomele sunt mai reduse în intensitate la capitolul disconfort.

Alveolita postextracțională: cauze

Pe lângă răspunsul natural al organismului sau traumatismele survenite în cazul unei extracții dentare, alveolita postextracțională poate avea multiple alte cauze.

Unele persoane sunt predispuse la alveolită postextracțională, inclusiv din cauza unei igiene necorespunzătoare postextracționale, a pătrunderii unor resturi alimentare în interiorul zonei afectate ori datorită tartrului crescut, a vascularizării etc.

De asemenea, printre factorii determinanți se pot regăsi și:

• Utilizarea unor substanțe ce interferează cu formarea cheagului;
• Consumul de lactate, tratamentele anticoagulante sau administrarea de contraceptive orale;
• Diabetul;
• Fumatul în primele zile;
• O igienă mult prea riguroasă în ciuda precizărilor și a recomandărilor medicale (de exemplu, igienizarea mult prea frecventă);
•  Infecții deja existente etc.

Aflați mai multe cauze ale dezvoltării alveolitei extracționale ce apar la extracțiile dentare urmarind acest material , precum si mai multe detalii despre extracția molarilor de minte.

Cum se tratează alveolita postextracțională?

Alveolita postextracțională poate fi prevenită, în primul rand, printr-o igienă orală corespunzătoare, ceea ce medicii dentiști numesc “tratament preventiv”. Dar, atunci când acest lucru nu împiedică apariția alveolitei postextracționale, există, din fericire, o serie de tratamente curative ce pot fi efectuate în cabinetul stomatologic.

Tratamentul preventiv

Tratamentul preventiv presupune o atenție sporită la igiena orală, precum și efectuarea unor vizite constante la medicul stomatolog, în vederea asigurării sănătății cavității bucale. Printre operațiunile ce pot fi executate ca parte a tratamentului preventiv se numără:

• Realizarea unui detartraj corespunzător, înaintea extracției, prevenind acumularea ulterioară de tartru și bacterii în exces;
• Curățarea și aplicarea unor plombe la nivelul dinților afectați din vecinătatea zonei extracționale;
• Evitarea fumatului și a consumului de lactate, în primele două zile după extracție;
• Respectarea medicamentației pentru bolile generale, precum și administrarea de antibiotice în cazul extracțiilor “la cald”.

Tratamentul curativ

Amintim faptul că, alveolita postextracțională poate fi tratată corespunzător doar în cabinetul stomatologic, atunci când este necesar acest lucru, caz în care se vor realiza următoarele proceduri:

• Vor fi realizate spălături locale sub supravegherea medicului, cu apă oxigenată sau acasă, la recomandarea acestuia, cu ceaiuri antiseptice precum cel de salvie, mușețel sau gălbenele, care stimulează procesul alveolar de vindecare;
• Administrarea unei medicamentații specifice pe canal sau oral, respectiv antiseptice și antibiotice;
• Procedura de biostimulare cu laser, ce are drept scop ameliorarea disconfortului, îmbunătățirea circulației sangvine, stimularea răspunsului imunitar, etc.

Ce complicații poate avea alveolita postextracțională?

Chiar dacă alveolita postextracțională nu este una dintre cele mai grave afecțiuni stomatologice, aceasta trebuie tratată cu maximă responsabilitate pentru că, un tratament necorespunzător sau lipsa acestuia, pot duce la o serie de complicații nedorite și cu impact pe termen lung.

Printre complicațiile alveolitei postextracționale se numără sinuzita maxilară, o afecțiune des întâlnită care cauzează răspândirea infecției din alveole către sinusuri.

De asemenea, o altă complicație poate fi dată de apariția flegmonului ce determină infectarea țesuturilor din jur, afecțiune ce poate suferi complicații la rândul ei și care poate necesita ulterior o intervenție chirurgicală de îndepărtare a pungilor de puroi.

Alte complicații sunt reprezentate de periostita acută și de către osteomielită, forme infecțioase ce pot cauza neplăceri multiple.

Factori de risc în vindecarea alveolitei postextracționale

Vindecarea alveolitei postextracționale poate fi întârziată de către anumiți factori, motiv pentru care este extrem de important să ne asigurăm înainte de extracția dentară că am luat toate măsurile necesare în vederea prevenirii apariției alveolitei postextracționale, cât și să respectăm indicațiile medicului sau să îi solicităm ajutorul rapid atunci când suspectăm că avem această afecțiune.

Principalii factorii de risc în vindecarea rapidă și corespunzătoare a alveolitei:

• Malnutriția – o alimentație necorespunzătoare în care corpul este privat de minerale și vitamine care contribuie la buna funcționare a organismului și la întărirea sistemului imunitar, contribuie inclusiv la îngreunarea procesul de vindecare postextracțional.
• Radioterapia – Radioterapia are o serie de efecte benefice în tratarea anumitor afecțiuni însă, de cealaltă parte, poate slăbi capacitatea de autoapărare a organismului și, în consecință, să limiteze potențialul de răspundere al organismului în vederea vindecării leziunii după extracția dentară.
• Dehiscența plăcii – Lipsa unui tratament local corespunzător prin suturarea zonei la un nivel adecvat (o cusătură nici prea strâmtă, nici mult prea liberă).
• Bolile generale – Există o serie de afecțiuni autoimune sau afecțiuni date de funcționarea necorespunzătoare a unor organe, ce pot încetini procesul de vindecare sau care pot duce la dezvoltarea unor complicații în raport cu tratamentul curativ al alveolitei postextracționale. De asemenea, și medicamentele recomandate pentru tratarea unor afecțiuni precum citostaticele, glucocorticoizii sau antiinflamatoarele steroidiene și nu numai, pot îngreuna vindecarea.
• Vârsta pacientului – În mod automat, o dată cu creșterea vârstei pacientului apar și afecțiuni interne, iar capacitatea de răspuns a organismului în procesul de vindecare este redusă.  

Cum poate fi evitată alveolita? Sfaturi utile!

Alveolita postextracțională poate fi evitată ținând cont de toate aspectele menționate pe parcursul acestui material și evitând practicarea unei igiene necorespunzătoare după extracție.

Totuși, este extrem de important să oferiți cavității orale o atenție sporită în orice moment și să vă prezentați periodic la cabinetul medicului specialist în vederea prevenției unor afecțiuni dentare ce pot determina apariția unor infecții, respectiv necesitatea unor extracții și a tuturor acelor factori ce pot duce la apariția alveolitei extracționale.

Medicul va aplica ulterior extracției, un pansament, menit să contribuie la protejarea zonei, cît și la vindecarea acesteia în timp util. Va trebui să păstrați pansamentul aplicat întru tocmai un interval minim de 1-2 ore, iar dacă medicul recomandă o perioadă mai îndelungată, respectați indicațiile.

De asemenea, este obligatoriu să respectați toate recomandările medicului, așa cum au fost sugerate pe parcursul intervenției sau ulterior, atât în ceea ce privește administrarea unor medicamente analgezice sau antibiotice, dar și cu privire la igienă. Chiar dacă extracția dentară poate cauza o serie de neplăceri precum un disconfort la nivelul cavității orale (precum gustul neplăcut) sau inflamare, este de evitat inclusiv igiena mult prea riguroasă, clătirile mult prea frecvente cu apă de gură sau substanțe dezinfectante, medicamentația în exces, etc., lucruri care pot duce la eliminarea cheagului și la apariția alveolitei uscate sau umede.

La nevoie, medicul poate recomanda inclusiv o serie de terapii și intervenții suplimentare care să contribuie la vindecarea leziunii în mod corespunzător și la prevenirea alveolitei.

În același timp, este recomandat să acordați o foarte mare atenție și alimentației, atât în ceea ce privește administrarea hranei, dar și cu privire la tipul acesteia. Amintim că este de preferat să evitați consumul de lapte în primele două zile, dar și să evitați contactul cu alimente mult prea dure sau cu o temperatură prea ridicată/redusă. Alimentele ar trebui să aibă o formă potrivită pentru ingerare, de preferat sub formă lichidă sau să fie moi, pasate, astfel încât să evitați depunerea de resturi alimentare la nivelul alveolei, lucru ce ar putea duce la acumularea de bacterii, respectiv la apariția unei infecții.

Totodată, fumătorii sunt sfătuiți să renunțe la viciu timp de minim 24 ore și, de preferat, până la două zile, în vederea diminuării riscului de apariție al alveolitei postextracționale.

Există antibiotice recomandate după alveolita dentară?

În general, nu se recomandă antibiotice în cazul alveolitei. Însă, în cazuri excepționale, după extracția dentară, medicul poate prescrie o serie de tratamente de acest tip și a unor antiinflamatoare menite să prevină o posibilă infecție, dar care pot avea inclusiv rolul de a trata o infecție existentă. De asemenea, antiinflamatoarele au rolul de a diminua disconfortul local asociat pe parcursul vindecării, alături de o igienă corespunzătoare și alături de metodele curative. Bineînțeles, nu există o schemă de tratament cu antibiotice universal valabilă, acestea fiind recomandate în funcție de caracteristicile clinice ale fiecărui pacient în parte, de tipul de alveolită etc. precum și de celelalte afecțiuni de sănătate implicate, de vârstă, precum și de potențialele alergii, doar atunci când este determinată prezența unei infecții sau posibilitatea de a se dezvolta pe parcurs.

Așadar, în cazul în care ați fost diagnosticați cu alveolită postextracțională, dar deseori inclusiv în cazul extracțiilor dentare uzuale, este esențial să solicitați ajutorul medicului dentist în vederea stabilirii medicației corespunzătoare și a modului de administrare, precum și a analizei procesului de vindecare, cu toate implicațiile sale.

Recomandări după extracția dinților

Extracția dentară este o procedură aparent simplă dar care, din păcate, poate avea și o serie de efecte negative și repercusiuni, ca urmare a unui stil de viață necorespunzător sau a lipsei de atenție cu privire la igiena cavității bucale.

Recomandările făcute în cazul alveolitei extracționale sunt valabile în marea lor majoritate în cazul oricărei extracții, chiar dacă această complicație nu apare. Astfel, toate aceste acțiuni au rolul atât de a preveni apariția ei, cât și de a stimula vindecarea gingiei într-un timp cât mai scurt.

Astfel, imediat după extracție este recomandat să:

• Nu îndepărtați pansamentul mai repede decât a sugerat medicul, acesta având rolul de a proteja zona, dar deseori poate fi prevăzut inclusiv cu o soluție sterilă care are menirea de a ameliora disconfortul;
• Evitați consumul de substanțe nocive precum tutunul sau alcoolul pe o perioadă minimă de 24 ore;
• Evitați efortul fizic și activitățile suprasolicitante pe o perioadă de minim 3 zile de la extracția dentară;
• Evitați igiena gurii sau clătirea acesteia în prima zi de la intervenție, precum și deranjul zonei învecinate în orice fel (atins cu limba, supt etc.);
• Evitați să conduceți sau să participați la activități care necesită o atenție sporită, în cel puțin primele ore după extracție, deoarece anestezia poate induce o stare euforică, mai ales dacă sedarea a avut loc intravenos;
• Evitați utilizarea protezei sau a aparatului dentar, cu excepția cazului în care medicul recomandă acest lucru.

Ulterior extracției dentare și respectiv a tratamentului aplicabil în vederea vindecării alveolitei extracționale sau a remedierii propriu-zise a acestei afecțiuni, medicul specialist va oferi recomandări, în vederea obținerii unui zâmbet frumos și sănătos, precum înlocuirea zonei de extracție cu un implant sau o coroană dentară.