Pericoronarita, cunoscută și sub denumirea de pericoronită, este o afecțiune stomatologică ce se manifestă, de cele mai multe ori, în momentul în care ultimii molari (măselele de minte), nu au perforat în totalitate gingia.
Din cauza faptului că, în spațiul care rămâne liber între dinte și gingie, se acumulează bacterii și resturi alimentare, zona devine inflamată și poate provoca dureri. În urma unui consult, medicul stomatolog va recomanda un tratament corespunzător, în funcție de cât de gravă este situația. Această afecțiune stomatologică trebuie tratată din timp, deoarece pot apărea complicații.
Ce este pericoronarita?
Pericoronarita este afecțiunea stomatologică ce apare în momentul în care ultimii molari au avut o erupție parțială sau nefirească. Acest lucru poate produce o inflamare a gingiei, din cauza bacteriilor și a resturilor alimentare care se adună în spațiul liber dintre gingie și dinte.
Care sunt simptomele pericoronaritei?
Cele mai comune simptome ale pericoronaritei sunt:
- durere locală, unde este molarul afectat sau durere care se poate extinde pe întreaga suprafață a danturii
- înroșirea gingiei
- abces
- hipersalivație
- gust neplăcut
- respirație neplăcută
- dificultate în a deschide gura
- dificultate în a mesteca și a înghiți alimentele
Cand trebuie sa mergi la medic?
În cazul pericoronaritei, este recomandat să te prezinți la medic în momentul în care apar primele simptome. Această afecțiune poate fi tratată corespunzător, din timp, mod prin care se pot evita eventualele complicații.
Factori care favorizeaza aparitia pericoronaritei
Factorii care favorizează apariția pericoronaritei sunt malpoziția dintelui, prezența unei pungi parodontale la nivelul acestuia și existența unui lambou de mucoasă la nivelul dintelui. Acești factori duc la reținerea resturilor alimentare și, în același timp, împiedică curățarea și înlăturarea plăcii bacteriene cu ajutorul periajului.
Cauzele dezvoltarii pericoronaritei
Principala cauză a dezvoltării pericoronaritei este erupția parțială pe care un molar o poate suferi. Alte cauze care pot contribui la dezvoltarea pericoronaritei sunt:
- acumularea depunerilor de tartru
- acumularea de resturi alimentare
- igiena orală defectuoasă
- traumatizarea mecanică a zonei afectate în momentul masticației
Tipuri de pericoronarita
Pericoronarita poate fi de mai multe tipuri: pericoronarită acută, pericoronarită congestivă, pericoronarită supurată, pericoronarită cronică. Aceste forme clinice prezintă câteva diferențe prin modul în care se manifestă și prin modul în care pot fi tratate.
Pericoronarita acuta
Pericoronarita acută se manifestă prin dureri în timpul masticației și a deglutiției, cât și prin eliminarea unui lichid apos, amestecat cu sânge, în momentul în care zona afectată este apăsată ușor.
Pericoronarita congestiva
Pericoronarita congestivă este forma inițială a afecțiunii stomatologice, fiind caracterizată prin durere locală în momentul în care este pusă presiune asupra zonei afectate. De asemenea, în momentul în care zona afectată este apăsată ușor, este eliminat un lichid apos amestecat cu sânge. De cele mai multe ori, pericoronarita congestivă acută nu afectează substanțial starea generală și nu este asociată cu febră.
Pericoronarita supurata
Pericoronarita supurată prezintă, în principiu, simptome similare, însă întensitatea diferă. Durerea locală este continuă (nu doar la atingere), pulsatilă și produce disconfort în momentul înghițirii, iar deschiderea gurii devine imposibilă. De asemenea, în cazul pericoronaritei supurate, pacientul prezintă febră și dereglări are somnului.
Pericoronarita cronica
Pericoronarita cronică are legătură cu molarul de minte, fiind afectate țesuturile moi din jurul măselei. În acest caz, durerea se poate extinde în jurul urechii.
Diagnosticul pericoronaritei
Diagnosticul pericoronitei se stabilește trecând prin mai mulți pași. În primul rând, medicul stomatolog va examina zona afectată, analizând starea gingiei și modul erupției molarului. Următorul pas este examenul radiomagistic, prin care se definesc tipul de erupție și starea actuală a infecției, în cazul în care există.
Cum se trateaza pericoronarita?
După ce a fost stabilit diagnosticul, în funcție de caz, pericoronarita se poate trata în mai multe moduri. În cazul în care afecțiunea nu a ajuns într-o stare critică, iar simptomele sunt minore, se recomandă clătirea zonei cu apă călduță amestecată cu sare.
În cazul în care afecțiunea este mai gravă, existând deja infecție, se recomandă mai întâi un tratament pentru eliminarea infecției, cât și antiinflamatoare pentru ameliorarea durerii. După ce infecția este înlăturată, se face detartraj și se curăță zona. Dacă durerea nu dispare nici după administrarea antibioticului și curățarea zonei, singura soluție este extracția molarului de minte afectat. Extracția molarului se realizează după efectuarea unei radiografii dentare, când nu sunt prezente simptome de infecție.
Complicatiile pe care le poate avea o pericoronarita netratata
În cazul în care această afecțiune nu este tratată la timp, sau nu este urmat tratamentul recomandat, pot apărea complicații cum ar fi: septicemie, edem laringian și trombofeblită de sinus cavenos.
Prezentarea din timp la medicul stomatolog poate preveni atât pericoronarita și extinderea acesteia, cât și apariția complicațiilor mentionate mai sus. Bineînțeles, pericoronarita poate fi prevenită prin menținerea igienei orale corespunzătoare și prin vizitarea în mod regulat a medicului stomatolog.
